Medicina Naturista
| Site-ul www.medicina-familiei.ro vine in intampinarea dvs. cu articole despre medicina familiei, sanatate si tratamente, in care veti gasi raspunsurile la intrebarile voastre medicale. Va dorim navigare placuta in continuare. |
|
|
 | Astazi | 173 |  | Ieri | 860 |  | In aceasta saptamana | 7344 |  | In aceasta luna | 4131 |  | Total | 581444 |
|
Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrându-se într-un sistem numit schelet.Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95 sunt oase perechi,iar 33 oase neperechi.
Sistemul osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de locomotie,de protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri minerale.El reprezinta componenta principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente în organismul nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor în locomotie este pasiv,servind ca pârghii pe care actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale organismului (creier,inima,plamâni etc.).Una dintre functiile fundamentale ale sistemului osos este hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sângele circulant,care are loc in maduva osoasa rosie.In sfârsit,oasele reprezinta pentru organism o rezerva de saruri minerale.
CARACTERISTICILE OASELOR
1. FORMA OASELOR
Oasele corpului au forme diferite,caracteristice.Luându-se însa în consideratie raporturile care exista între cele trei dimensiuni ale lor (lungime,latime,grosime),oasele pot fi împârtite în trei grupe,si anume:oase lungi,oase late,oase scurte.
Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de lungime si latime.Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitati numite epifize.In perioada de crestere,între diafiza si epifize se gaseste cartilajul de crestere,care poarta numele de metafiza.Majoritatea oaselor din organismul nostru intra în aceasta categorie (de exemplu femurul,tibia,peroneul…).
Oasele late se caracterizeaza prin proeminenta lungimii si a largimii fata de grosime.
Ele prezinta doua fete si mai multe margini variabile ca numar de la un os la altul.Exemple de oase late sunt:oasele craniului,omoplatul,sternul ,coxalul.
Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si grosimea lor sunt aproape egale.In aceasta categorie intra oasele tarsiene,oasele carpiene si vertebrele.
Atât oasele lungi,cât si oasele late si scurte pot prezenta suprafete sau fatete articulare,apofize,
spine,tubercule,creste,fose si incizuri.
Suprafetele sau fatetele articulare sunt portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru articularea cu alte oase.Când fetele articulare se prezinta ca o scobitura sferica,ea se numeste cavitate glenoida,când are forma de scripete poarta numele de trohlee,iar când apare ca o formatiune proeminenta, se numeste cap sau condil.Apofizele,proeminente care se gasesc la suprafata oaselor,au forma conica sau cilindrica.Spinele sunt proeminente lamelare sau magini mai latite ale unui os.Tuberculele reprezinta si ele proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase,iar crestele reprezinta marginea ascutita a unui os sau proeminente ascutite liniare de pe suprafata unor oase.In sfârsit fosele sunt scobituri de forma ovala,incizurile scobituri cu forma cilindrica ,iar santurile,scobituri de forma alungita ce se gasesc pe suprafata oaselor.
2. STRUCTURA OASELOR
Indiferent de forma lor,oasele sunt alcatuite în principal de tesut osos compact si tesut osos spongios,la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.Intrucât felul în care este alcatuit osul difera în raport cu forma acestuia,vom descrie pe rând structura oaselor lungi,scurte si late.
2.1. STRUCTURA OASELOR LUNGI
Structura diafizei oaselor lungi se deosebeste de structura epifizei,de aceea le vom prezenta separat.
a) Structura diafizei
Pe o sectiune transversala sau longitudinala prin diafiza femurului se observa la examenul cu ochiul liber ca în axul diafizei se afla un canal,numit canalul medular,în care se gaseste o substanta de culoare galbena,rosie sau cenusie,denumita maduva osoasa.Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei,în constitutia caruia intra,de la exterior catre interior urmatoarele componente:periostul,
masa osoasa si endostul.
Periostul este o membrana vasculo-conjunctiva care înveleste,la periferie întregul os,cu exceptia capetelor articulare,care sunt acoperite de cartilaje.Examenul microscopic al periostului arata ca aceasta membrana este formata la adult din doua straturi,unul extern sau superficial,numit periostul fibros,si altul intern sau profund,care vine in raport cu masa osoasa,numit periostul osteogen.Periostul fibros este format din tesut conjunctiv fibros în care predomina fibrele colagene si elastice,celulele conjunctive fiind rare,iar substanta fundamentala aflându-se în cantitate mica.In periostul fibros se gasesc vase sanguine care patrund în periostul osteogen si apoi mai departe în masa osoasa.Periostul osteogen este format din tesut conjunctiv în care predomina celulele conjunctive,si din fibre elastice si colagene care provin din periostul fibros si care patrund în masa osoasa.Periostul osteogen are un rol important in formarea tesutului osos (de unde si denumirea de osteogen).La adult periostul osteogen se afla în stare de repaos.In caz de fractura însa,el îsi recapata capacitatea de a da nastere tesutului osos.
Masa osoasa din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular si este delimitata în partea externa,care vine in contact cu periostul,si în partea interna,care vine în raport cu endostul,de câteva straturi de lamele osoase dispuse concentric,formând sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) si intern (perimedular).Intre cele doua sisteme,masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact haversian si interhaversian.Tubul cilindric este învelit de periost si captusit de endost.Canalele haversiene se deschid în canalul medular si în periost.In masa osoasa se gasesc terminatii nervoase fine,vase sanguine si limfatice,care sunt gazduite în canalele Havers si Volcmann.
Endostul este o membrana conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atât a diafizei,cât si a epifizelor.Ca structura microscopica,endostul este asemanator cu periostul,el fiind format din fibre conjunctive,în special de reticulina,dintr-un numar restrâns de celule conjunctive,din putina substanta fundamentala si din rare vase sanguine.In perioada intrauterina,endostul are functie osteogenetica,iar la adult,el este inactiv din acest punct de vedere.
Maduva osoasa este o formatiune complexa în structura careia intra diferite varietati de tesut conjunctiv,vase sanguine si terminatii nervoase.Ea este prezenta atât în canalul medular cât si în canalele Havers de calibru mai mare.Se deosebesc trei varietati de maduva osoasa:rosie,galbena si cenusie.
Maduva rosie este de doua feluri:osteogena si hematogena.Maduva rosie osteogena se gaseste în diafiza oaselor în perioada intrauterina si de crestere si are ca rol principal formarea tesutului osos.Maduva rosie hematogena se gaseste numai în diafiza oaselor fatului si are ca rol primordial formarea elementelor figurate ale sângelui.La adult,ea dispare din diafiza oaselor lungi rânând cantonata numai în tesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi,din oasele late si din corpurile vertebrelor.
Maduva galbena se gaseste în diafiza oaselor lungi ale adultului si este alcatuita
dintr-o retea fina de reticulina si din celule grase.Ea se formeaza din maduva rosie prin transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive în celule grase.
In sfârsit,maduva cenusie este prezenta în canalul medular al diafizei oaselor lungi la batrâni.Ea se formeaza din maduva galbena,prin transformarea celulelor grase în alte tipuri de celule conjunctive.
b) Structura epifizei
Pe o sectiune longitudinala sau transversala prin epifize se observa la examenul cu ochiul liber ca substanta osoasa are un aspect de burete,cu camarute de diferite marimi (areole) limitate de pereti ososi subtiri,cuprinse într-o capsula de os compact.In aceste camarute se gaseste maduva osoasa.Asadar,masa osoasa din structura epifizei este formata îndeosebi din tesut osos spongios,tesutul osos compact formând doar un strat foarte subtire pe suprafata epifizei.In ceea ce priveste periostul si endostul,acestea sunt prezente si în structura epifizelor,dar cu urmatoarele particularitati:periostul lipseste de pe suprafetele articulare ale epifizelor fiind înlocuit cu cartilaj hialin,iar endostul captuseste trabeculele care delimiteaza areolele.Este important sa retinem si faptul ca trabeculele osoase au orientare caracteristica pentru fiecare epifiza,orientare determinata de directia fortelor mecanice care se exercita asupra epifizei.
2.2. STRUCTURA OASELOR SCURTE
In structura oaselor scurte intra periostul si masa osoasa,formata îndeosebi din tesut osos spongios asezat în partea interna,si dintr-un strat subtire de tesut osos compact asezat la periferie.Endostul catuseste toate areolele tesutului osos spongios.In areale se gaseste maduva osoasa.Ca si la oasele lungi,periostul este înlocuit la nivelul suprafetelor articulare cu cartilaj hialin.
2.3. STRUCTURA OASELOR LATE
Ca si în structura oaselor scurte si lungi,în structura oaselor late intra:periostul,masa osoasa,
endostul si maduva osoasa.Masa osoasa este formata atât din tesut osos compact,cât si din tesut osos spongios.Caracteristica structurala a acestor oase consta în aceea ca tesutul osos spongios este situat între doua straturi de tesut osos compact învelit de periost.Aceste straturi de tesut osos haversian poarta numele de table (tabla interna si tabla externa).Areolele tesutului spongios sunt captusite de emdost si gazduiesc maduva osoasa hematogena.
3. DEZVOLTAREA OASELOR
In perioada embrionara si fetala scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul craniului) si din cartilaj hialin (membrele,coastele,scheletul axial).In a treia sau a patra saptamâna de dezvoltare a embrionului apar primele procese de osificare la nivelul claviculei.Incepând de la nastere si pâna în jurul vârstei de 25 de ani,scheletul continua sa se dezvolte prin cresterea oaselor în latime si în lungime.Procesul de transformare a membranelor conjunctive în os si înlocuirea cartilajului hialin prin os alcatuiesc osificarea sau osteogeneza.Acest proces asigura totodata cresterea în grosime si în lungime a osului în viata intra- si extrauterina.Punctele în care începe si se extinde osteogeneza poarta numele de puncte de osificare.
Osteogeneza este un proces atât de distrugere cât si de constructie.Faza în care predomina fenomenele de constructie,de transformare a membranelor conjunctive si a cartilajului hialin în tesut osos se numeste osificare primara,în urma careia ia nastere osul brut,incomplet diferentiat,numit os primar.
Faza în care sunt prezente fenomenele de distrugere si de remaniere se numeste osificare secundara.Aceasta da nastere chiar din primii ani ai vietii unui os modelat cu structurile definitive caracteristice osului adult numit os secundar.
In procesul de osteogeneza,osteoblastele si osteoclastele care se diferentiaza din celulele mezenchimale sau din fibroblaste au un rol determinant,ele sintetizând componentele de baza ale substantei fundamentale a tesutului osos,precum si fibrele colagene.In matricea elaborata de aceste celule se depun saruri de calciu,în special sub forma de cristale de fosfat tricalcic.Pe masura ce osul se formeaza,osteoclastele intervin prin procese de distructie si rezorbtie locala în determinarea structurii definitive a osului nou format.Osteogeneza care se petrece în membranele conjunctive poarta numele de osificare de membrana intramembranoasa sau desmala,iar cea care are loc în cartilajul hialin se numeste osificare de cartilaj,intracartilaginoasa sau encondrala.
4. CRESTEREA OASELOR
Cresterea în grosime si în lungime a osului are la baza aceleasi procese ca si osificarea primara si secundara,adica activitatea osteogenetica a periostului si a cartilajului de conjugare.
4.1. CRESTEREA OASELOR ÎN LUNGIME
Cresterea în lungime a osului se face îndeosebi prin intermediul diafizei si are la baza un proces de osificare ce se desfasoara în cartilajul de conjugare.La început acest proces se petrece atât spre epifize,cât si spre diafiza.Ulterior procesul de crestere spre epifize se opreste,formându-se la marginea epifizara a cartilajului de conjugare o lamela osoasa ce opreste procesul de osteogeneza.Cresterea osului continua însa,dar numai spre marginea diafizara a cartilajului de conjugare.La om,oprirea cresterii în lungime are loc în jurul vârstei de 25 de ani,datorita disparitiei cartilajului de conjugare.
In timpul cresterii osului,cartilajul de conjugare este supus în permanenta unui proces de neoformatie si în acelasi timp de distrugere.Acest cartilaj creste atât prin multiplicarea celulelor,cât si prin marirea volumului substantei fundamentale.Celulele cartilaginoase se aseaza în serii serii longitudinale axiale,închise în capsule cartilaginoase,luând aspectul unor fisicuri de monede.Procesul dublu de formare si distrugere a cartilajului,cât si patrunderea tesutului conjunctiv mezenchimal în cartilajul de crestere remaniat determina la acest nivel urmatoarele 5 zone:zona cartilajului hialin sau zona de rezerva; zona cartilajului seriat sau zona de crestere; zona cartilajului hipertrofiat,degenerat si calcificat;zona de eroziune si zona de osificare sau osteoida.
4.2.CRESTEREA OASELOR ÎN GROSIME
Cresterea oaselor în grosime se face proportional cu cea în lungime prin activitatea osteogenetica a periostului.La adult,dupa încetarea cresterii oaselor,periostul devine inactiv din punct de vedere osteogenetic,dar nu-si pierde capacitatea de osteogeneza pe care o poate recapata în cazuri de fracturi,când periostul are un rol deosebit în formarea calusului care sudeaza fragmentele osului fracturat.
Cresterea si dezvoltarea oaselor se afla sub dependenta hormonilor si a vitaminelor.
Astfel,hormonul somatotrop influenteaza cresterea oaselor în lungime,iar hormonul paratiroidian regleaza circulatia calciului în tesutul osos.Hormonii gonadotropi masculini si feminini influenteaza gradul de maturare a osului.Vitaminele dingrupa D,vitamina A,ca si vitamina C intervin direct în procesele de osteogeneza,lipsa lor producând tulburari în cresterea si dezvoltarea oaselor.
Bibliografie:
-Gheorghe
Alexandru Ianculescu-Compendiu de Anatomie si Fiziologie/Ed. Stiintifica
|
|
|
